luni, 14 martie 2011
Cugetare
Sfântul Efrem Sirul, viu mişcat de neînvinsa statornicie a Martirilor, făcea reflexiile următoare: „Înţelepciunea filosofilor şi elocvenţa (darul) oratorilor nu înseamnă nimic faţă de priveliştea extraordinară ce ne înfăţişează glorioasele lupte ale Martiriilor. Tiranii şi judecătorii sunt cuprinşi se spaimă la vederea credinţei, curajului şi bucuriei, acestor sfinţi atleţi.. Cum ne vom îndrepta înaintea Judecăţi înfricoşate a lui Iisus Hristos, dacă fiind scutiţi de persecuţi şi torturi, ne-am lenevit a iubi pe Dumnezeu şi a lucra la sfinţirea Sufletelor noastre? Ce contrast!? Pe departe Martirii nedespărţiţi de Dumnezeu în mijlocul celor mai crâncene încercări; iar pe de alta, cea mai mare parte din creştini, cu toate că ne bucurăm de pace, se împotrivesc a da lui Dumnezeu, o inimă care i se cuvine!
Încă o dată: Ce vom face în acea zi înfricoşată când se va hotărî pentru totdeauna sorta noastră? Pe când martirii, plini de încredere vor arăta rănile lor, ce-I vom arăta noi? Putea-vom să-I prezentăm o credinţă vie, o dragoste sinceră, o lepădare de cele pământeşti, victorii asupra patimilor noastre, suflete obişnuite la tăcere şi reculegere, inimi blânde şi paşnice, averi vărsate în sânul săracilor, rugăciuni, privegheri, post şi lacrimi?
Fericit este cel ce va fi însoţit de aceste fapte bune! El se va arăta cu mare încredere înaintea lui Iisus Hristos şi a Îngerilor…Sfinţilor Martirii, care prin biruinţa voastră v-aţi învrednicit a fi uniţi cu Dumnezeu în cer, mijlociţi pentru noi păcătoşii, prin rugăciunile voastre.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu