Într-o zi, un bătrân înțelept puse urmatoarea întrebare ucenicilor săi:
-De ce tipă oamenii când sunt supărați?
-Țipăm deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.
-Dar de ce să țipi, atunci când cealaltă persoană e chiar lângă tine?
întrebă din nou înțeleptul
-Păi, țipăm ca să fim siguri că celălalt ne aude, încercă un alt ucenic.
Bătranul întreba din nou:
-Totuși, nu s-ar putea să vorbim mai încet, cu voce joasă?
Nici unul dintre răspunsurile primite nu-l mulțumi pe înțelept.
Atunci el îi lămuri:
-Știți de ce țipăm unul la altul când suntem supărați? Adevărul e că,
atunci când două persoane se ceartă, inimile lor se distanțează foarte
mult. Pentru a acoperi această distanță, ei trebuie să strige, ca să
se poată auzi unul pe celălalt. Cu cât sunt mai supărați, cu atat mai
tare trebuie să strige, din cauza distanței și mai mari.
Pe de altă parte, ce se petrece atunci când doua ființe sunt
îndrăgostite? Ele nu țipă deloc. Vorbesc încetișor, suav. De ce?
Fiindcă inimile lor sunt foarte apropiate. Distanța dintre ele este
foarte mică. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, că nici nu mai
vorbesc, doar șoptesc, murmură. Iar atunci când iubirea e și mai
intensă, nu mai e nevoie nici macar să șoptească, ajunge doar să se
privească și inimile lor se înțeleg. Asta se petrece atunci când două
ființe care se iubesc, au inimile apropiate.
În final, bătranul întelept concluzionă, zicând:
-Când discutați, nu lăsați ca inimile voastre să se separe una de
cealaltă, nu rostiti cuvinte care să vă îndeparteze și mai mult, căci
va veni o zi în care distanța va fi atât de mare, încât inimile
voastre nu vor mai găsi drumul de întoarcere

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu