Gelozia sau "cancerul" iubiriii

Ideea că gelozia e o dovadă de dragoste este falsă și deseori duce la suportarea unor situații dificile. Cel puțin până când victima se simte sufocată și pune piciorul în prag. Și asta din cauză că persoanele foarte geloase ajung să-și considere partenerul o proprietate personală, negându-i libertatea. Iar libertatea reciprocă e primul element de iubire sănătoasă și matură. Gelozia se situează undeva între emoție, stare de spirit și sentiment. Deseori apare brusc, sub formă unui atac, însoțit de transpirație, înroșirea feței și bătăi accelerate ale inimii. Gelozia are intensitate variabilă și poate fi de-a dreptul patologică. Unele persoane suferă doar gândindu-se că partenerul lor - pe care îl consideră un soi de proprietate personală - se poate simți bine și de unul singur. Gelozia se naște din nesiguranță și se hrănește cu temeri. Cine suferă de această "boală" e, mai întâi de toate, nesigur și cu puțină stimă față de propria persoană. Mai mult decât atât, persoanele geloase sunt în multe cazuri frustrate și nemulțumite de viața lor și caută în celălalt un răspuns la propria nefericire. Ar dori să-l aibă complet, să-i gestioneze viața pentru a găsi în el satisfacția propriului gol interior. Posesivitatea și gelozia pot face oamenii să se simtă sufocați. Prin această atitudine nu faci altceva decât să îndepartezi persoana iubită de tine și să o faci să se simtă prinsă într-o menghină. In plus, prea multă gelozie te afectează și pe tine. Gelozia distruge ușor o relație care altfel era perfectă. Un partener mereu gelos poate îndeparta chiar și pe cea mai dulce și loială persoană iubită.
Atunci când vorbim despre gelozie probabil că am putea vorbi despre cel puțin trei lucruri diferite: în primul rând de gelozie ca despre un anume tip de comportament, un fel de competitivitate cu un rival, real sau imaginar. Am mai putea vorbi de gelozie ca tip de gândire, un fel de dorință de exclusivitate în ceea ce priveste relațiile. Sau am mai putea vorbi, fireste, de gelozie ca emoție, de fapt de o combinație de emoții, de reacții emoționale, combinație care include frica, furie și anxietate.
Studiile arată că barbații și femeile tind să sufere de gelozie pentru motive diferite, de exemplu, atractivitatea fizică la un potențial rival incită la gelozie mai degrabă la femei decat la barbați. Formele de gelozie (și chiar gradul de intensitate) sunt condiționate cultural. Normele culturale decid adeseori când, dacă și în ce fel trebuie să suferim de gelozie.
Gelozia spune foarte multe despre modul în care persoana geloasă se percepe în cuplu. Cu cât îşi doreşte mai mult relaţia, dar nu are încredere în faptul că el merită să fie iubit, cu atât se poate simţi mai nesigur în relaţie şi ca atare va încerca să recapete siguranţa începând să-l controleze pe celălalt, adică devenind gelos.
Gelozia nu este o dovadă de dragoste, spun psihologii, ci o manifestare a neîncrederii în sine. O persoană se simte aşa nu pentru că iubeşte, ci pentru că n-are încredere în sine ori în ceilalţi şi se teme să nu fie abandonată. Oricum ar fi, acest sentiment dă un semnal de alarmă că ceva nu este în regulă în relaţia voastră sau cu voi înşivă. „Gelozia e boală grea...”, spune o vorbă din bătrâni. Aşa o fi? Unii sunt de părere că ea face „sarea şi piperul” unei relaţii şi că, dacă nu eşti gelos, nu iubeşti. Alţii, în schimb, merg la terapeut să se „trateze”.
Cum te porţi cu un partener gelos?

În primul rând, nu te simţi jignit că partenerul este gelos. Problema nu este că nu are încredere în tine, ci în sine însuşi.Dă-i zilnic dovezi de afecţiune şi de admiraţie, astfel încât să se simtă mereu iubit şi apreciat. Chiar dacă îl mai critici uneori, ţine cont de momentul şi tonul pe care o faci.
Încearcă să-ţi înţelegi partenerul. Vorbiţi despre motivele care îl fac gelos. Dacă trece de anumite limite (se ajunge la jigniri sau chiar la agresiuni fizice), atrage-i atenţia că are nevoie de ajutorul unui psihoterapeut.


Citate despre gelizie
-Gelozia e fiica iubirii pe care însă de multe ori o ucide cu veninul ei.
-Gelozia: acel Dragon care nimiceşte iubirea sub pretextul că o menţine vie.
-Gelozia este un simţământ foarte real şi care nu poate fi înlăturat, un simţământ de durere, de nefericire, simţămant "ireductibil", elementar, ca şi dragostea însăşi.
-Gelozia este o patimă care caută cu tot dinadinsul motive de suferinţă.
-Gelozia e un copil prost al orgoliului sau boală de nebun.
-Gelozia este mai mult o formă a avariţiei, manifestarea unui temperament cicălitor; decât expresia unei afecţiuni rănite.
-Gelozia este viciu; nu vrea binele obiectului iubit, ci dependenţa lui şi triumful asupra lui. Iubirea este uitarea de sine; gelozia este forma cea mai pasionată a egoismului, exaltarea eu-lui, despot, exigent, vanitos, care nu poate să se uite şi să se subordoneze încrederi nemărginite, virtutea unei inimi foarte sensibile.
-Gelozia e cea mai stupidă, cea mai neroadă, cea mai crudă, cea mai imbecilă dintre pasiunile omeneşti.
-Gelozia este un cancer mental.
-Gelozia este toată distracţia pe care crezi că au avut-o.
-Gelozia e o boală iremediabilă, un cancer al sufletului împotriva căruia nu există leac, nu există medic, nu există ameliorare, nici măcar acalmii datorite istovirii. Ea înghite cu lăcomie toate zvonurile, şi nu lipsesc furnizorii pentru acestea. definiţie de J. Wassermann
-Gelozia e sentimentul care te face ridicol şi te înjoseşte. Gelozia este umbra iubirii.definiţie de Liviu Rebreanu
-Gelozia este lipsa de respect faţă de persoana pe care o iubeşti. definiţie de Ivan Bunin în Taina sfântă a dragostei
-Este limpede că gelozia este o exagerată pasiune pentru persoana iubită, sentiment pe care îl înţelege cel ce a gustat dragostea, dar pe care zadarnic am încerca să-l explicăm altora. definiţie de Giordano Bruno
-Crdudă ca Iadul este gelizia. Sf.Ioan Gură de Aur
-Cunosc oamenii care ar prefera mai bine chinurile Iadului decat să suporte chinul geloziei. Sf.Ioan Gură de Aur.
-Gelozia e durerea de a vedea pe altul posedând ce posedăm. definiţie de Diogene




Ştiai că..
...de obicei, la baza geloziei nefondate stau conflictele nerezolvate din copilărie?
...copiii din familiile cu mai mulţi copii devin mai uşor geloşi în relaţiile de cuplu, deoarece au avut de luptat pentru a câştiga afecţiunea părinţilor?


Poezia Gelozie
de Mihai Eminescu
Cand te-am vazut, femeie, stii ce mi-am zis in sine-mi?
N-ai sa patrunzi vreodata inluntrul astei inemi.
Voi pune usii mele zavoare grele, lacat,
Sa nu patrunza-n casa-mi zambirea ta din treacat.
Si cum? dar intelegi tu cum? Cu-acea gelozie,
Ce gandurile-ti arde si inima-ti sfasie.
Caci ma-ntrebam, se poate c-atat de-mpodobita
Cu inima si mintea, sa nu fie iubita?
Caci prea, prea e frumoasa... Dorinta-i guraliva,
Ademenirea-i blanda, putut-a sta-mprotiva
Atator vorbe calde soptite cu durere,
Ce aerul il imple c-un val de mangaiere?
Putut-a impotriva atatora sa steie
Cand e asa de dulce si nu-i decat femeie?
Stiind ca o sageata din arcul cel cu gene
E chiar durerea insasi a vietii pamantene,
Venin stiind ca este sarutul zanei Vineri,
Venin mi-era suflarea si ochii tai cei tineri
Si nu voiam ca dansii cu dulce viclesug
S-aprinza al meu suflet pe-al patimilor rug;
Si zborul cugetarii-mi, mandria din cantare-mi,
Eu nu voiam c-un zambet al tau sa mi le sfaremi...
Priveai la mine straniu si te mirai ca tac...
Tu nici visai ca-n gandu-mi eu falcile-ti dezbrac
De carnurile albe si gingase si sterpe,
Ca idolului mandru scot ochii blanzi de serpe,
Tu nici visai ca-n gandu-mi eu fata ta o tai,
Ca ce ramase-atuncea naintea mintii-mi, vai!
Era doar inceputul frumos al unui les...
Ba mai treceai cu mana prin perii tai cei desi,
Si nici visai ca gandu-mi te face de ocara
Pentru ca porti pe oase un obrazar de ceara
Si ca priviri grozave, ca mani fara de trup,
Se intindeau asupra-ti, cu ele sa te rup,
Si pe cat de frumoasa si gingasa la port
Eu te priveam atuncea c-un rece ochi de mort.
Dar m-ai invins... Patruns-ai a inimei camari
S-acum lucesti ca steaua fatala peste mari
Pe gandurile mele... si treci asa frumoasa
Ca marmura de alba, cu gene lacramoase,
Si cum plutesti n-atinge piciorul de pamant...
Atarni precum atarna nadejdile... de vant.
Ma misc ca oceanul cu suferinti adanci,
Ce bratele-i de valuri le-atarna trist de stanci.
Se nalta si recade si murmura intruna
Cand luneca pe negre paduri de paltin luna:
Patruns el e de jalea luminei celei reci...
In veci de el departe si el iubind-o-n veci.
De s-ar lasa pe sanu-i, din cer vrodinioara,
El ar simti ca-nluntru-i cu ceru-ntreg coboara
Si-ar cadenta durerea-i pe-al veacurilor mers
C-un univers deasupra-i si-n el cu-n univers.
Astfel domnesti pe visu-mi si pe singuratate-mi
Si misti in al meu suflet un ocean de patemi.
Iar bratele-mi s-arunca ca valurile marii­
Ah, in desert nici nu pot ca sa te dau uitarii
S-arunca inspre cerul cel luminos, recad
Si mistuit de chinuri ca Tantalus in iad.
Dar in zadar! caci astfel a fost vointa sortii
Ca tu sa-mi dai durerea si voluptatea mortii
Si sa-mi rasai din marea de suferinti, inalta
Ca marmura eterna iesita de sub dalta.